Video

Tudorii Chirili – Pururea, Atunci si Acum

30 Mar

mai vechi si prafuit

Anunțuri

Primavara

1 Mar

Azi e prima zi de primavara si eu , la prima ora a diminetii, ma uit la prima in timp ce mananc ciocolata primola ca o primadona primitiva. La prima sunt stiri despre un primar primata si primarita lui fara de prihana, care-au fost luati in primire. Priceless!

Va doresc tuturor o primavara pasnica si priincioasa, cu floricele pe campii si lipsita de primejdii!

Video

Tudorii Chirili – AntiParacetamol

14 Feb

AntiParacetamolu-mi da dureri de cap
Constiinta mi-e curata pe metru patrat
Surescitat dansez ca un handicapat
Demolez societatea in care m-am scufundat
Vreau sa pot sa scap
De felu-n care
Controlez perceptia in mod teleghidat
Acum razi, dar uiti tu ce ai proiectat
Hiena muribunda cu piciorul amputat
Ineaca-te in apa adanca critic de cacat
Esti paralizat ca un peste dezosat
AntiParacetamolu-mi da dureri de cap…

Tudorii Chirili – Ciudat

22 Ian

Am făcut o piesă.

Vezi oceanul cum se-ntinde şi te agiţi în acvariu

21 Ian

În ultimul timp nu prea am chef. Nu am chef de sesiunea care bate la uşă, nu am chef să plătesc factura la gaz, apă sau curent, nu am chef de Tudor Chirilă care nici el la rândul lui n-are chef azi, şi nici nu vreau să mă gândesc la proteste sabotate, campanii electorale, politicieni din categoria „-escu” sau la Cătălin Crişan . Ca să fiu sincer, nici ţâţele Elenei Udrea nu prea mă mai coafează. De ce? Habar nu am.. Ieri am dat vina pe vreme, azi dau vina pe nesomn, şi mâine sigur mai găsesc eu vreo scuză din asta.. probabil o să mă iau de Băsescu. În orice caz, în circumstanţele politico-culturalo-morale ale „acum”-ului, mă gândesc să fac una din următoarele:

1. Mă mut în Paris, într-o clădire cu prostituate de 60-70 de ani care mai practică meseria  pentru a-şi susţine colecţia de artă şi care nu mă deranjează niciodată. O să-mi schimb numele în Jerome şi o să lucrez ca portar la sediul Orange. Într-o noapte de beţie alături de Frank, prietenul meu australian care se chinuie să-şi facă un nume ca fotograf în aglomerata scenă artistică pariziană, o să scriu „Je m*en fous” cu spray-ul pe mormântul lui Jim Morrisson. O să mă îndrăgostesc de o turistă japoneză care o să se mute cu mine în mansarda mea sărăcăcioasă din Belleville. După un an petrecut împreună, va fugi cu Frank în Brazilia, în căutare de ceva nou. Eu voi începe să-mi beau minţile mai mult decât o făceam înainte şi într-o decembrie ploioasă, la 26 de ani şi 3 luni, o să mor călcat de tramvai.

2.  Îmi cumpăr puşcă Hatsan 125 sniper cal. 5,5 şi un apartament la Izvor cu vedere spre Casa Poporului. Mă apuc de citit Albert Camus şi încep să cred că „politica e o curvă”. Beau 2 litri de lapte pe zi ca să-mi crească nivelul de calciu din oase şi îmi dau cu tuş ochiul drept ca Alex din Portocala Mecanică.  Singurul meu prieten va fi un câine din rasa marele danez care îmi suportă sforăitul şi hainele pământii, şi asta pentru că undeva în adâncul lui ştie că nimeni altcineva nu l-ar hrăni pentru că e şchiop şi chior. Planific în detaliu asasinarea băietului în costum care ne conduce cum vor muşchii lui, dar cu 3 zile înainte de marele eveniment îmi intră mascaţii în casă şi mă reţin pentru posesie ilegală de armament. Singura care bănuia ce avea să se întâmple, era o vânzătoare de la Billa pe care acum voi fi ajuns să o urăsc. Petrec 1 an jumate în arest şi sunt eliberat pentru bună purtare. Viaţa începe din nou, doar că acum am cazier şi un tatuaj cu o sirenă pe umărul drept.

3. Îmi vând hainele, aparatul foto, chitara şi ipod-ul. Cumpăr o Dacia 1310 de culoare roşie şi plec spre Odessa. Pe drum mă opresc într-o şatră de ţigani care stau cu corturile în Maramureş.  Caravana mă va duce până în Olanda, unde mă voi angaja în portul din Rotterdam la descărcat peşte.  Strâng bani până îmi permit o bărcuţă mică şi plec pe mare. După săptămâni de singurătate şi scrisori fără răspuns către România, mă întorc acasă slab, bărbos şi dependent de anti-depresive. Mă gândesc să-mi povestesc experienţa din ultimii ani într-o carte dar până la urmă îmi fac un blog.

Acasî miroasi a sarmali (PERICOL)

29 Dec

După (prea)mult timp petrecut în Sibiul ăsta extrahipermegasuperultrafancyşicultural, am reuşit şi eu să ajung pe acasă. Am stat pe scaun 300km şi ceva, adică 6 ore, într-un autocar beton, în care am văzut pe bucăţele fast and furious – 5th gear şi ceva comedie cu Adam Sandler, cu mici pauze de privit pe geam şi gândit intens la direcţia în care se îndreaptă viaţa mea.

Am coborât la autogara multiculturală şi etnic diversă din Bacău şi am luat un taxi până în cartierul Nord, despre care ai auzit, poate, de la Maximilian sau Grasu XXL. Aceleaşi geamuri cu aceleaşi ornamente ieftine ca şi Crăciunul trecut, în afară de faţada unuia de la 2, care şi-a pus termopane şi brad pe balcon de data asta. Urc frumuşel până la etajul 1, bat la uşă, trec repede peste momentul maică-mii de „Văleu, cât ai slăbit!!!” şi după o ciorbă de perioşoare ca la Moldova, ma pun în pat ca o prinţesă. Dacă ai fost vreodată plecat de acasă pentru o perioadă mai lungă, ştii cu siguranţă cât de bine e să dormi din nou în patul în care ţi-ai petrecut atâtea dimineţi de mahmureală în liceu.

Zilele următoare au fost tare frumoase. Am stat la masă ca un bun creştin si am mâncat fără oprire, am fost la $hopping în mall şi am frecat bani pe cadouri, am povestit cu un taximetrist despre pistoale şi mi-am citit nişte poezii/declaraţii de dragoste din clasa a 3a care m-au amuzat copios. Am avut deosebita onoare şi plăcere de a mă revedea cu Alexandru (măcinat de probleme spirituale dar înţelept ca de obicei) şi cu Răzvan ( http://www.youtube.com/watch?v=p289sVaN10w – cred că asta spune tot) dar şi cu mulţi alţii din adolescenţa mea tumultoasă. Unii s-au schimbat din rockeri în auditori ai BNR-ului, lucru care nu poate decât să mă bucure – acum sunt cu un pas mai aproape de Mugur Isărescu – iar alţii încă aşteaptă să se întâmple ceva, ca Dan Amariei. În orice caz, e bine să mergi la colindat prietenii cu dureri de măsea, alături de oameni care îţi sunt dragi.

Mica mea escapadă la Bacău mi-a încărcat bateriile mai mult decât m-aş fi aşteptat. Drept bonus,pe 23 am prins un concert PERICOL care m-a lăsat plăcut surprins. Pe 3 proiectoare si beat-uri à la DJ Matze, am văzut, pe rând şi uneori simultan, embleme ale culturii româneşti în ipostaze care mai de care mai haioase. VC Tudor pe breakbeat sau Boc şi Corina Chiriac pe ritmuri de dub, întrerupţi pe alocuri de legende urbane ca tipu ăla din „s-a rupt un burlan” sau tipu ăla cu telecomanda, mi-au făcut seara de vineri. PERICOL e cu siguranţă genul de spectacol la care se merită să mergi chiar şi când intrarea e mai mult de 5 lei. Vei pleca de acolo spălat pe creier cel puţin… Şi ca seara să fie completă, în spatele meu la concert a stat Claudiu Bleonţ. Nu că asta ar fi cine ştie ce, dar mi se pare puţin ciudat ca la un concert de electro  în Bacău, cu 50 de oameni, să te întâlneşti tocmai cu Claudiu Bleonţ. Zic şi eu.

Acestea fiind spuse, vă las în compania lui Rolf si a lui Matze – PERICOL. Vă doresc un an nou plin de soare, pescăruşi care râd isteric şi anormalitate. A şi mulţumesc Alice că ai venit cu mine până în Sibiu.. Chiar dacă nu citeşti ce am scris aici, poate citeşte cineva şi o să-ţi zică dupaia „Bă vezi că a scris ăla pe blog despre tine”. Să ştii că drumul a fost mai uşor de suportat cu tine şi cu Morrissey. Gata că e 4 dimineaţa şi vorbesc prostii deja.

The Drunken Catfish Ramblers

14 Dec

Lucrand la un youth hostel, ai ocazia sa cunosti de-a lungul timpului o gramada de oameni, care mai de care mai interesanti, de la francezi revolutionari si proaspat intorsi de prin Siberia, pana la australieni satisfacuti de situatia economica a tarii lor si invidiosi pe echipa de rugby ce reprezinta Noua Zeelanda. Acum vreo doua luni insa, pot spune ca am cunoscut cei mai faini oameni care au pasit pe usa hostelului nostru…

Greg si Bob, doi tipi la vreo 21-22 ani, imbracati ca niste tigani romani, carau in spinare: o oala de care era legata o coada de mop, un ukulele intr-o husa rupta si o chitara. De cum au deschis gura se simtea accentul ala puternic de american din Louisiana. I-am cazat, ca un angajat exemplar ce sunt, dupa care am inceput sa stam putin de vorba, la o apa de la robinet. Am fost surprins sa aflu ca baietii aveau un stil de viata mai mult decat neobisnuit. Fiind de provenienta din New Orleans, baietii au plecat la drum cu ce aveau pe ei si instrumentele enumerate mai sus. Au facut autostopul cu trenuri marfare pana in New York, unde si-au cumparat un bilet de avion pana in Spania. Odata ajunsi acolo, Bob si Greg s-au hotarat sa viziteze toata Europa de capul lor si in fiecare oras in care se opreau, sustineau cate un mic concert de bluegrass pe strada. Practic, dupa cateva ore de cantat, baietii faceau destui bani cat sa ramana peste noapte si sa iasa la baut, sau ii pastrau pentru urmatoarea lor destinatie.

Trecand peste stilul lor de viata sau felul in care aratau, ce mi-a placut cel mai mult la ei a fost muzica. Aveau un mod foarte original de a canta.. Bob folosea ligheanul ala de care era legat un bat, pe post de contrabass. Trecand peste efectul vizual deosebit, cred ca asta oferea muzicii lor un sound cu totul si cu totul unic. In acelasi timp, Greg avea o voce foarte ragusita si era bo$$ la chitara. Genul muzical abordat de baieti este cel putin exotic pt urechile romanului de rand, asa ca va puteti imagina cum curgeau banii la street-performance-urile lor… ca la nunta de tigani.

Ca sa termin odata cu scrisul, Drunken Catfish Ramblers au stat in Sibiu 4 nopti: 2 la hostel si 2 in mansarda mea abrupta. In astea 5 zile am baut bere in parc, am fost la o petrecere burgheza de medici snobi, am petrecut la un mini-concert de-al baietilor in Bonjour Cafe si am facut schimb de feisbucuri. Inevitabil, Greg si Bob au plecat inapoi spre Spania, alungati de frigul lunii noiembrie. Zilele petrecute cu ei au fost mai misto decat Freddie Mercury si sper ca intr-o zi o sa ne revedem. Ultima oara cand am vorbit cu ei, erau prin Slovenia, acasa la un punkist.  

Aicisha e myspace-ul lor : http://www.myspace.com/drunkencatfishramblers .

Sper sa va placa la fel de mult cat mi-au placut si mie!